farmacologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FARMACOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul originii, proprietăților fizice și chimice, compoziției, clasificării și acțiunii terapeutice a medicamentelor asupra organismului. – Din
fr. pharmacologie.farmacologie (Dicționar de neologisme, 1986)FARMACOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază natura, clasificarea și acțiunea terapeutică a medicamentelor. [Gen.
-iei. [< fr.
pharmacologie, cf. gr.
pharmakon – remediu,
logos – studiu].
farmacologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FARMACOLOGÍE s. f. știință care studiază natura, clasificarea și acțiunea terapeutică a medicamentelor. (< fr.
pharmacologie)
farmacologie (Dicționaru limbii românești, 1939)*farmacologíe f. (vgr.
pharmakon, medicament, și
-logie). Teoria medicamentelor și a întrebuințăriĭ lor.
farmacologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)farmacologíe s. f.,
art. farmacología, g.-d. farmacologíi, art. farmacologíeifarmacologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FARMACOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul originii, proprietăților fizice și chimice, compoziției, clasificării și acțiunii terapeutice a medicamentelor asupra organismului. — Din
fr. pharmacologie.