farfuriuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FARFURIÚȚĂ,farfuriuțe, s. f. Farfurioară. [Pr.: -ri-u-] – Farfurie + suf. -uță.
farfuriuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) farfuriúță(-ri-u-) s. f., g.-d. art. farfuriúței; pl. farfuriúțe
farfuriuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) FARFURIÚȚĂ,farfuriuțe, s. f. Farfurioară. [Pr.: -ri-u-] — Farfurie + suf. -uță.