faptic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÁPTIC, faptice, adj.n. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta).
Material faptic. –
Fapt +
suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii.faptic (Dicționar de neologisme, 1986)FÁPTIC, -Ă adj. Referitor la fapte. [Cf. germ.
faktisch, rus.
fakticeskii].
faptic (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÁPTIC, -Ă adj. referitor la fapte, care înregistrează exclusiv faptele. (după germ.
faktische, rus.
fakticeskii)
faptic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!fáptic (material ~) adj. m.faptic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FÁPTIC adj. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta).
Material faptic. —
Fapt +
suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii.