faptă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÁPTĂ, fapte, s. f. Acțiune săvârșită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă. ◊
Fapte de arme = acte de eroism militar. ◊
Loc. adv. (
Înv.)
În faptă = în realitate, de fapt. –
Lat. facta (
pl. lui
factum) devenit
sg. f.