fapt (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fapt (-te), s. n. –
1. (Înv.)
1. Creație, facere. –
2. Acțiune, înfăptuire. –
3. (Înv.) Creatură. –
4. Întîmplare reală. –
5. (Cu noțiuni care exprimă timpul) Început, origine. –
6. Vrajă, farmec. –
7. Larvă a fluturelui, Acherontia atropos. –
8. Trifoi galben, Triofolium procumbens. –
9. Plantă, Astrantia mayor. –
Mr. faptu, faptă, megl. fat. Lat. factum (Pușcariu 579; Candrea-Dens., 535; REW 3135; DAR;
cf. Șeineanu,
Semasiol., 188),
cf. it. fatto, prov. fach, fr. fait, sp. hecho, port. feito. Pl. este
fapți la sensurile 7-9. Era înainte
part. de la
a face, sec. XVI, înlocuit de făcut.
Der. faptă, s. f. (fapt; operă; acțiune;
înv., creație, facere),
sing. reconstituit analogic de la
pl. fapte (după Tiktin și DAR, din
lat. facta, pl. n.);
făptaș, s. m. (delicvent);
faptnic(ă), s. f. și
n., (roibă, Rubia tinctorum), numită astfel fiindcă se crede că vindecă o boală greșit atribuită lui
fapt 7;
făptoriu, s. m. (
înv., creator);
făptui, vb. (a face, a săvîrși, a comite);
făptuitor, s. m. (delicvent, autor al unui delict);
făptură, s. f. (
înv., creație, facere; lucrare, operă; lume, univers; compoziție, structură; aspect, formă, mod de a fi; ființă vie, creatură), din
lat. factura, cf. alb. fëtürë (Meyer 111; Philippide, II, 641),
it. fattura, v. prov. faitura, v. fr. faiture, sp. hechura, port. feitura (Pușcariu 580; Candrea-Dens., 537; REW 3136; DAR);
înfăptui, vb. (a realiza, a verifica, a duce la bun sfîrșit). În legătură cu sensul magic al lui
fapt, cf. it. fatturare „a vrăji”;
fattura „vrajă”,
port. feitiço „vrajă”, de unde
fr. fétiche ›
rom. fétiș.