fanfaronadă - explicat in DEX

fanfaronadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FANFARONÁDĂ, fanfaronade, s. f. Laudă de sine zgomotoasă și exagerată pentru calități imaginare; lăudăroșenie. – Din fr. fanfaronnade.

fanfaronadă (Dicționar de neologisme, 1986)
FANFARONÁDĂ s.f. Vorbă sau acțiune de fanfaron; lăudăroșenie. [Var. famfaronadă s.f. / < fr. fanfaronnade].

fanfaronadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FANFARONÁDĂ s. f. discurs, comportament de fanfaron; lăudăroșenie; gasconadă. (< fr. fanfaronnade)

fanfaronadă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fanfaronádă f., pl. e (fr. fanfaronnade, d. sp. fanfarronada, de unde și it. fanfaronata). Lăudăroșenie, îngînfare [!], fală: a cheltui de fanfaronadă, nu de nevoĭe.

fanfaronadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fanfaronádă s. f., g.-d. art. fanfaronádei; pl. fanfaronáde

fanfaronadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fanfaronadă f. palavre.

fanfaronadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FANFARONÁDĂ, fanfaronade, s. f. Laudă de sine zgomotoasă și exagerată pentru calități închipuite; lăudăroșenie. — Din fr. fanfaronnade.