fanfară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FANFÁRĂ, fanfare, s. f. 1. Ansamblu muzical (militar) format din persoane care cântă la instrumente de suflat (din alamă) și de percuție.
2. (Rar) Instrument muzical de suflat din alamă (cu sunete naturale).
3. (
Înv.) Compoziție muzicală executată de o fanfară (
1) sau la un instrument de suflat. – Din
fr. fanfare.