fanfaron - explicat in DEX

fanfaron (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care se laudă pentru calități închipuite, care face caz de meritele acțiunilor sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron.

fanfaron (Dicționar de neologisme, 1986)
FANFARÓN, -OÁNĂ s.m. și f. Om lăudăros, care face pe viteazul. [Var. famfaron, -oană s.m.f. / < fr. fanfaron, cf. sp. fanfarón].

fanfaron (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FANFARÓN, -OÁNĂ s. m. f. om lăudăros, care face pe viteazul. (< fr. fanfaron)

fanfaron (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fanfarón, -oánă adj. și s. (fr. fanfaron, d. sp. fanfarrón, de unde și it. fanfarone. V. farfara). Lăudăros, înfumurat, îngînfat [!].

fanfaron (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne

fanfaron (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fanfaron a. lăudăros, palavragiu.

fanfaron (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. — Din fr. fanfaron.