fanariotic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FANARIÓTIC, -Ă, fanariotici, -ce, adj. (Rar) Fanariot. [
Pr.:
-ri-o-] –
Fanariot +
suf. -ic.fanariotic (Dicționaru limbii românești, 1939)*fanariótic, -ă adj. De Fanarioțĭ, al Fanarioților:
regim fanariotic. Adv. Ca Fanarioțiĭ.
fanariotic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fanariótic (rar)
(-ri-o-) adj. m.,
pl. fanariótici; f. fanariótică, pl. fanarióticefanariotic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fanariotic a. relativ la fanarioți.
fanariotic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FANARIÓTIC, -Ă, fanariotici, -ce, adj. (Rar) Fanariot. [
Pr.: -
ri-o-] —
Fanariot +
suf. -ic.