fanariot - explicat in DEX

fanariot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m., adj. 1. S. m. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în țările românești care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis.

fanariot (Dicționaru limbii românești, 1939)
Fanariót, -ă s. Grec din Fanar, un cartier al Constantinopoluluĭ, de unde Turciĭ îĭ recrutaŭ pe domniĭ principatelor româneștĭ între 1716 și 1821.

fanariot (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
FANARIÓT, -Ă (‹ ngr.; Fanar) s. m., adj. 1. S. m. Denumire a vârfurilor populației orășenești din Imp. Otoman, care începând din sec. 16, au avut un important rol economic și politic; din rândul lor erau aleși numeroși dregători ai Porții Otomane. În Moldova (1711-1821) și în Țara Românească (1716-1821), domnii au fost numiți de sultan dintre f. 2. Adj. care se referă la fanaroițo (1), al fanarioților, caracteristic pentru fanarioți.

fanariot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte

fanariot (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fanariot m. 1. Grec nobil, originar din Fanar; 2. Domn grec (dela 1716—1821); 3. fig. ipocrit, viclean. ║ a. fanariotic. [Gr. mod.].

fanariot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] — Din ngr. fanariótis.