familiarism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FAMILIARÍSM, familiarisme, s. n. Atitudine de intimitate exagerată între membrii unui colectiv; familiaritate (
2). [
Pr.:
-li-a-] –
Familiar +
suf. -ism.familiarism (Dicționar de neologisme, 1986)FAMILIARÍSM s.n. Îngăduință, familiaritate nesănătoasă, prietenie neprincipială între cei care fac parte dintr-un colectiv, între șefi și subalterni. ♦ Atitudine familiară, îngăduitoare. [<
familiar +
-ism].
familiarism (Marele dicționar de neologisme, 2000)FAMILIARÍSM s. n. îngăduință, familiaritate rău înțeleasă, prietenie neprincipială între membrii aceluiași colectiv. (< familiar + -ism)
familiarismfamiliarísm s.n. (Atitudine de) îngăduință rău înțeleasă, prietenie, intimitate exagerată, neprincipială între membrii unui colectiv; familiaritate (2). • sil.
-li-a-. pl.
-e. /
familiar +
-ist.familiarism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)familiarísm (-li-a-) s. n.,
pl. familiarísmefamiliarism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FAMILIARÍSM, familiarisme, s. n. Atitudine de intimitate exagerată între membrii unui colectiv; familiaritate (
2). [
Pr.: -
li-a-] —
Familiar +
suf. -ism.