familiaritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FAMILIARITÁTE, familiarități, s. f. 1. Purtare, atitudine simplă, prietenoasă, cordială.
2. Familiarism; (la
pl.) gesturi, cuvinte etc. care sunt îngăduite numai între prieteni foarte apropiați. [
Pr.:
-li-a-] – Din
fr. familiarité, lat. familiaritas, -atis.familiaritate (Dicționar de neologisme, 1986)FAMILIARITÁTE s.f. Fel de a fi, purtare familiară, prietenească. ♦ Fel de a vorbi, de a scrie simplu, ca în familie. ♦ Intimitate rău înțeleasă; (
la pl.) vorbe, gesturi, fapte lipsite de respect, ireverențioase. [Cf. fr.
familiarité, lat.
familiaritas].
familiaritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)FAMILIARITÁTE s. f. comportare, atitudine familiară. ◊ (pl.) vorbe, gesturi lipsite de respect, ireverențioase. (< fr.
familiarité, lat.
familiaritas)
familiaritate (Dicționaru limbii românești, 1939)*familiaritáte f. (lat.
familiáritas, -átis). Intimitate, calitatea de a fi, de a te arăta familiar.
familiaritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)familiaritáte (-li-a-) s. f.,
g.-d. art. familiaritắții; (gesturi, cuvinte)
pl. familiaritắțifamiliaritate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)familiaritate f.
1. mare intimitate;
2. manieră liberă și familiară.
familiaritate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FAMILIARITÁTE, familiarități, s. f. 1. Comportare, atitudine simplă, prietenoasă, cordială.
2. Familiarism; (la
pl.) gesturi, cuvinte etc. care sunt îngăduite numai între prieteni foarte apropiați. [
Pr.:
-li-a-] — Din
fr. familiarité, lat.
familiaritas, -atis.