famen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÁMEN, fameni, s. m. (
Înv.) Bărbat castrat;
spec. eunuc. ♦
Fig. Bărbat decăzut din punct de vedere moral. – Refăcut din
fameni (
pl. lui
famăn înv. „bărbat castrat” <
lat. *feminus <
femina).
famen (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fámen (fámeni), s. m. –
1. Bărbat castrat, eunuc. –
2. Efeminat. –
Mr. feamin, hamin, megl. femin. Lat. (
homo) *
feminus (Pușcariu 577; Candrea-Dens., 458; Byhan 29; REW 3239; Meyer-Lübke,
Rom. Gramm., III, 124),
cf. alb. femërë (Meyer 100),
v. prov. feme „feminin”,
port. fémeo „feminin”. Cuvînt pierdut în limbajul curent, s-a salvat în literatură datorită unei celebre imprecații a lui Eminescu.
famen (Dicționaru limbii românești, 1939)fámen și (maĭ vechĭ)
fámăn m., pl.
famenĭ și
*femenĭ, ca
geamăn-gemenĭ1 orĭ
țeapăn, țapăn-țepenĭ, din
*feamăn, masc. d.
*feamănă, lat.
fémĭna, femeĭe, de unde și mrom.
theámin, femeĭesc, și alb.
femănă, femeĭesc).
Rar. Castrat, scopit, eŭnuc.
Fig. Iron. Păcătos, nemernic. V.
ermafrodit.famen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fámen (
înv.)
s. m.,
pl. fámenifamen (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)famen m. eunuc:
niște răi și niște fameni EM. [Macedo-rom.
feamen, femeiesc, efemeiat = lat. *FEMINUS].
famen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FÁMEN, fameni, s. m. (
Înv.) Bărbat castrat;
spec. eunuc. ♦
Fig. Bărbat decăzut din punct de vedere moral. — Refăcut din
fameni (
pl. lui
famăn înv. „bărbat castrat” < lat.
*feminus <
femina).