faianțator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FAIANȚATÓR, -OÁRE, faianțatori, -oare s. m. și
f. Muncitor calificat în operația de faianțare; faianțar. [
Pr.:
fa-ian-] –
Faianța +
suf. -tor.faianțator (Marele dicționar de neologisme, 2000)FAIANȚATÓR s. m. lucrător în faianțare. (< faianța + -tor)
faianțator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)faianțatór s. m.,
pl. faianțatórifaianțator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FAIANȚATÓR, -OÁRE, faianțatori, -oare, s. m. și
f. Muncitor calificat în operația de faianțare; faianțar. [
Pr.:
fa-ian-] —
Faianța +
suf. -tor.