fagur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÁGUR s. m. v. fagure.fagur (Dicționaru limbii românești, 1939)fágur și
fágure m. (lat.
favulus, dim. d.
favus) și (maĭ rar)
fag m. (lat.
favus, ca
neg d.
naevus. Cp. și cu
negură, răgușesc, zăgîrnă). Asociațiune de alveole exagonale [!] de ceară în care albinele îșĭ depun mĭerea.
fagur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FÁGUR s. m. v. fagure.