faianțar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FAIANȚÁR, faianțar, s. m. Muncitor specializat în faianțare; faianțator. [
Pr.:
fa-ian-] –
Faianță +
suf. -ar.faianțar (Dicționar de neologisme, 1986)FAIANȚÁR s.m. Lucrător specializat în executarea placajelor de faianță. [Pron.
fa-ian-. / cf. fr.
faïencier].
faianțar (Marele dicționar de neologisme, 2000)FAIANȚÁR s. m. cel care fabrică sau vinde faianță. (< faianță + -ar)
faianțar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*faianțár s. m.,
pl. faianțárifaianțar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FAIANȚÁR, faianțari, s. m. Muncitor specializat în faianțare; faianțator. [
Pr.:
fa-ian-] —
Faianță +
suf. -ar.