faianța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FAIANȚÁ, faianțez, vb. I.
Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [
Pr.:
fa-ian-] – Din
faianță.faianța (Dicționar de neologisme, 1986)FAIANȚÁ vb. I. tr. A executa un placaj din plăci de faianță. [Pron.
fa-ian-. / cf. fr.
faiencé – care imită faianța].
faianța (Marele dicționar de neologisme, 2000)FAIANȚÁ vb. tr. a executa un placaj din plăci de faianță. (< faianță)
faianța (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)faianțá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
faianțeázăfaianța (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FAIANȚÁ, faianțez, vb. I.
Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [
Pr.:
fa-ian-] – Din
faianță.