facțiune - explicat in DEX

facțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FACȚIÚNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care de obicei se manifestă prin violență); partidă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. faction, lat. factio, -onis.

facțiune (Dicționar de neologisme, 1986)
FACȚIÚNE s.f. 1. (La romani) Grup de concurenți la o cursă de care. 2. Grup, partidă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraș, într-o adunare etc. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. faction, lat. factio].

facțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FACȚIÚNE s. f. 1. (la romani) grup de concurenți la o cursă de care. 2. bandă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraș, într-o adunare; grup dizident al unui partid, grupare. (< fr. faction, lat. factio)

facțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*facțiúne f. (lat. fáctio, -ónis, d. factus, făcut). Pază făcută de soldațiĭ unuĭ post. Fig. Așteptare prelungită. Partid sedițios.

facțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
facțiúne (grupare, tabără) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. facțiúnii; pl. facțiúni

facțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
facțiune f. 1. pază făcută pe rând de soldații unui post; 2. partid ce caută a turbura Statul, a dezorganiza societatea.

facțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FACȚIÚNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care de obicei se manifestă prin violență); partidă. [Pr.: -ți-u-] — Din fr. faction, lat. factio, -onis.