factoriță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FÁCTORIȚĂ,factorițe, s. f. Poștăriță. [Acc. și: factoríță] – Factor + suf. -iță.
factoriță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) *fáctoriță s. f., g.-d. art. fáctoriței; pl. fáctorițe
factoriță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) FÁCTORIȚĂ,factorițe, s. f. Poștăriță. [Acc. și: factoríță] — Factor + suf. -iță.