factor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÁCTOR, factori, s. m. I. 1. Element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen.
2. (
Mat.) Fiecare dintre termenii unei înmulțiri. ◊
Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat.
Factor comun = număr care împarte exact oricare dintre termenii unei sume neefectuate.
3. Mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relație care caracterizează un sistem fizico-chimic.
4. Mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul altor două mărimi diferite.
II. Funcționar al poștei care duce corespondență la destinație; poștaș. [
Acc. și: (
II)
factór] – Din
fr. facteur, lat. factor.factor (Dicționar de neologisme, 1986)FÁCTOR1 s.m. 1. Ceea ce determină, face să ia naștere un proces, o acțiune.
2. (
Mat.) Fiecare dintre termenii unui produs. [< fr.
facteur, cf. lat.
factor].
factor (Dicționar de neologisme, 1986)FÁCTOR2 s.m. Funcționar, agent poștal care distribuie corespondența la adresă. [< fr.
facteur].
factor (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÁCTOR s. m. 1. condiție, element, împrejurare care poate determina, influența sau explica un proces, un fenomen, o acțiune etc. ♦ ~ de producție = componentă a ansamblului de elemente care iau parte la producerea bunurilor materiale. 2. (mat.) fiecare dintre termenii unui produs. ♦ ~ prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat; ~ comun = număr sau polinom prin care se divide oricare dintre termenii unei sume. 3. mărime pentru un sistem tehnic, un material etc., reprezentând raportul a două mărimi de natură diferită. 4. coeficient; poștaș. 5. funcționar, agent poștal care distribuie corespondența. (< fr.
facteur, lat.
factor)
factor (Dicționaru limbii românești, 1939)*fáctor m. (rus. germ.
faktor, fr.
facteur, d. lat.
fáctor, -óris, făcător. Cp. cu
doctor). Împărțitor de scrisorĭ și telegrame, curier postal [!] ș. a.
Mat. Fie-care din numerele care concură să formeze un product:
factor comun. Fig. Fie-care din elementele care concură la un rezultat:
factoriĭ politicĭ.factor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fáctor s. m.,
pl. fáctorifactor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)factor m.
1. amploiat care duce obiectele transportate la destinațiunea lor;
factor la drumul de fier; 2. Arit. fiecare din cantitățile cari se multiplică între ele spre a forma un produs;
3. fig. fiecare din elementele cari concură la un rezultat.
factor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FÁCTOR, factori, s. m. I. 1. Element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen.
2. (
Mat.) Fiecare dintre elementele unui produs. ◊
Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat.
Factor comun = număr prin care se divide oricare dintre termenii unei sume de numere.
3. Mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relație care caracterizează un sistem fizico-chimic sau tehnic.
4. Mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul a două mărimi diferite.
II. Funcționar al poștei care duce corespondența la destinație; poștaș. [
Acc. și: (II)
factór] — Din
fr. facteur, lat. factor.