fabulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FABULÁȚIE, fabulații, s. f. 1. Poveste alegorică;
p. ext. povestire cuprinsă într-o operă literară, afabulație.
2. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar.
3. Prezentare a unei fapte imaginare ca reală;
p. ext. minciună. – Din
fr. fabulation, lat. fabulatio.