fabula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FABULÁ, fabulez, vb. I.
Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile;
p. ext. a minți. – Din
fr. fabuler.fabula (Dicționar de neologisme, 1986)FABULÁ vb. I. tr. A construi fabulații, a povesti întâmplări fantastice, imaginare. [< fr.
fabuler].
fabula (Marele dicționar de neologisme, 2000)FABULÁ vb. tr. a imagina, a povesti fapte, întâmplări fantastice. (< fr.
fabuler)
fabula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*fabulá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
fabuleázăfabula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FABULÁ, fabulez, vb. I.
Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile;
p. ext. a minți. — Din
fr. fabuler.