fătuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FĂTÚȚĂ, fătuțe, s. f. (
Reg.) Fetiță. –
Fată +
suf. -uță.fătuță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FĂTÚȚĂ, fătuțe, s. f. (
Pop.) Fetiță. —
Fată +
suf. -uță.