fătoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FĂTÓI, fătoaie, s. n. (
Fam. și
peior.) Augmentativ al lui
fată; fată robustă, voinică, care seamănă mai mult a bărbat. –
Fată +
suf. -oi.fătoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fătói (
fam.)
s. n.,
pl. fătoáiefătoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FĂTÓI, fătoaie, s. n. (
Fam.) Augmentativ al lui
fată; fată robustă, voinică, care seamănă mai mult a bărbat. —
Fată +
suf. -oi.