fălcariță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FĂLCÁRIȚĂ s. f. (
Med.;
pop.) Tetanos (la copii). –
Falcă +
suf. -ariță.fălcariță (Dicționaru limbii românești, 1939)fălcáriță f., pl.
e (d.
falcă). O boală ucigătoare caracterizată pin [!] încleștarea fălcilor (trizm). Cauza acesteĭ boale [!] e un microb care trăĭește pin [!] murdăriile grajdurilor și care pătrunde pin rănĭ. La copiiĭ sugarĭ pătrunde pin rana de la buric cînd ceĭ ce îngrijesc copilu aŭ mîinile murdare. – Se maĭ numește și
strîns, ĭar în med.
tetanós.fălcariță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fălcáriță (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. fălcárițeifălcariță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fălcariță f. durere de fălci (la prunci).
fălcariță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FĂLCÁRIȚĂ s. f. (
Med.;
pop.) Tetanos (la copii). —
Falcă +
suf. -ariță.