fălălăi - explicat in DEX

fălălăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FĂLĂLĂÍ, pers. 3 fălălăiește, vb. IV. Intranz. (Rar; despre frunze, mătăsuri, obiecte de îmbrăcăminte) A foșni. – Formație onomatopeică.

fălălăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. fălălăiéște, imperf. 3 sg. fălălăiá; conj. prez. 3 să fălălăiáscă

fălălăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FĂLĂLĂÍ, pers. 3 fălălăiește, vb. IV. Intranz. (Rar; despre frunze, mătăsuri, obiecte de îmbrăcăminte) A foșni. — Formație onomatopeică.