făcut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FĂCÚT1 s. n. 1. Acțiunea de
a face și rezultatul ei; săvârșire, îndeplinire; pregătire, preparare; confecționare; fabricare.
2. (
Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva).
3. (
Pop.) Destin, soartă. –
V. face.făcut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FĂCÚT2, -Ă, făcuți, -te, adj. 1. (Despre băuturi) Falsificat, dres.
2. (În
expr.)
Parcă-i (un) lucru făcut (sau substantivat,
un făcut), se spune pentru a exprima surprinderea că un lucru se întâmplă contrar așteptărilor.
3. (
Fam.) Beat. –
V. face.făcut (Dicționar de argou al limbii române, 2007)făcut, -ă, făcuți, -te adj. beat
făcut (Dicționaru limbii românești, 1939)1) făcút n., pl.
urĭ. Acțiunea de a face, de a fabrica:
făcutu țigărilor. În făcutu zileĭ, în faptu zileĭ, cînd se face ziŭă, se luminează de ziŭă. Farmece, vrajă:
par´că e un făcut să ploaĭe cînd ĭes eŭ la plimbare!făcut (Dicționaru limbii românești, 1939)2) făcut, -ă adj. Creat, fabricat, construit:
lucru făcut de mîna omuluĭ. Om bine făcut, om robust.
Lucru făcut, vrajă, farmece:
par´că e un lucru făcut! V.
făcut 1.făcut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)făcút s. n.făcut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)făcut n. rezultatul facerii:
1. construcțiune, execuțiune:
făcutul caselor; 2. farmec, vrajă:
parcă e un făcut.făcut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FĂCÚT1 s. n. 1. Acțiunea de
a face și rezultatul ei.
2. (
Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva).
3. (
Pop.) Destin, soartă. —
V. face.făcut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FĂCÚT2, -Ă făcuți, -te, adj. 1. (Despre băuturi) Falsificat, dres.
2. (În
expr.)
Parcă-i (un) lucru făcut (sau substantivat,
un făcut),
se spune pentru a exprima surprinderea că un lucru se întâmplă contrar așteptărilor.
3. (
Fam.) Beat. —
V. face.