făclioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FĂCLIOÁRĂ,făclioare, s. f. Diminutiv al lui făclie; făcliuță. [Pr.: -cli-oa-] – Făclie + suf. -oară.
făclioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) făclioáră(fă-cli-oa-) s. f., g.-d. art. făclioárei; pl. făclioáre
făclioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) FĂCLIOÁRĂ,făclioare,s. f. Diminutiv al lui făclie;făcliuță. [Pr.: -cli-oa-]— Făclie + suf. -ioară.