făclier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FĂCLIÉR, făclieri, s. m. (Rar)
1. Persoană care fabrică sau vinde făclii.
2. (Adesea
fig.) Purtător de făclii. [
Pr.:
-cli-er] –
Făclie +
suf. -ar.făclier (Dicționaru limbii românești, 1939)făcliér m. (d.
făclie). Fabricant orĭ vînzător de făcliĭ.
făclier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)făcliér (rar)
(fă-cli-er)
s. m.,
pl. făcliérifăclier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)făclier m. cel ce face și vinde făclii.
făclier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FĂCLIÉR, făclieri, s. m. (Rar)
1. Persoană care fabrică sau vinde făclii.
2. (Adesea
fig.) Purtător de făclii. [
Pr.:
-cli-er] —
Făclie +
suf. -ar.