făcău - explicat in DEX

făcău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FĂCẮU, făcaie, s. n. Roată de moară cu fus vertical; p. ext. moară mică (întrebuințată pe apele de munte) având o astfel de roată. – Et. nec.

făcău (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
făcău, făcáie, s.n. (reg.) 1. arborele, fusul unei pietre de moară. 2. fusul și roata morii. 3. aripa morii de vânt. 4. râșniță.

făcău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
făcắu s. n., art. făcắul; pl. făcáie

făcău (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
făcău n. 1. roata cu fusul vertical (la o moară de munte); 2. rășniță. [Origină necunoscută].

făcău (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FĂCẮU, făcaie, s. n. Roată de moară cu fus vertical; p. ext. moară mică având o astfel de roată, folosită pe apele de munte. — Et. nec.

făcăŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) făcắŭ și focắŭ adj. m. (ung. fakó). Trans. Pămîntiŭ, întunecat, negricĭos: e cam focăŭ la față. Despre oĭ, cu lîna gălbuĭe întunecată.

făcăŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) făcắŭ n., pl. ăĭe (d. făc-ăluĭesc). Munt. La unele morĭ de apă, roata mișcătoare cu cupe cu tot și cu lemnu numit titirez. Moară mică. A ajunge de la moară la făcăŭ (saŭ la rîșniță), a ajunge din cal măgar, a decădea. V. cĭutură.