fățări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FĂȚĂRÍ, fățăresc, vb. IV.
Refl. (
Înv.) A se preface, a se fățărnici. – Din
fățare (
înv. „fățărnicie” <
față).
fățări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!fățărí (a se ~) (
înv.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se fățăréște, imperf. 3
sg. se fățăreá; conj. prez. 3
să se fățăreáscăfățări (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FĂȚĂRÍ, fățăresc, vb. IV.
Refl. (
Înv.) A se preface, a se fățărnici. — Din
fățare (
înv. „fățărnicie” <
față).