fâstâceală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FÂSTÂCEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a (se) fâstâci; zăpăceală. – Fâstâci + suf. -eală.
fâstâceală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fâstâceálă (fam.) s. f., g.-d. art. fâstâcélii
fâstâceală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) FÂSTÂCEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a (se) fâstâci; zăpăceală. — Fâstâci + suf. -eală.