fâstâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÂSTẤC s. m. v. fistic.fâstâc (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)fâstâc, fâstâcuri, s.n. (pop. și fam.) zăpăceală; uluire, perplexitate.
fâstâc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fâstâc ! int. ce imită sgomotul unui corp care se agită:
svâc ! în dreapta, fâstâc! în stânga ISP. [Onomatopee].
fâstâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FÂSTẤC s. m. v. fistic.