fâsâi - explicat in DEX

fâsâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FÂSÂÍ, fấsâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. (Despre unele ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. Gâscanul fâsâie. [Var.: fâsăí vb. IV] – Fâs + suf. -âi.

fâsâi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
fâsâi, fâsâi v. r. 1. a se dezumfla. 2. a dezamăgi, a nu se ridica la nivelul așteptărilor. 3. a-și pierde calitățile inițiale.

fâsâi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fâsâi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FÂSÂÍ, fấsâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. (Despre unele ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. Gâscanul fâsâie. [Var.: fâsăí vb. IV ] — Fâs + suf. -âi.