fârnâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV.
Intranz. A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.
fârnâi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fârnâí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
fấrnâie, imperf. 3
sg. fârnâiá; conj. prez. 3
să fấrnâiefârnâi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. — Formație onomatopeică.