fânoasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÂNOÁSĂ, fânoase, s. f. (
Înv.) Unealtă agricolă cu tracțiune animală, servind la întoarcerea fânului. –
Fân +
suf. -oasă (după
fr. faneuse).fânoasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fânoásă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. fânoásei; pl. fânoásefânoasă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fânoasă f. mașină de uscat fânul:
secerători, cositoare, fânoase GHICA (= fr.
faneuse).
fânoasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FÂNOÁSĂ, fănoase, s. f. (
Înv.) Unealtă agricolă cu tracțiune animală, servind la întoarcerea fânului. —
Fân +
suf. -oasă (după
fr. faneuse).