fâneață - explicat in DEX

fâneață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FÂNEÁȚĂ, fânețe, s. f. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț. – Fân + suf. -eață.

fâneață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fâneáță s. f., g.-d. art. fânéței; pl. fânéțe

fâneață (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FÂNEÁȚĂ, fânețe, s. f. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț. — Fân + suf. -eață.