fâțâială - explicat in DEX

fâțâială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală.

fâțâială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fâțâiálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fâțâiélii; pl. fâțâiéli

fâțâială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc intr-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] — Fâțâi + suf. -eală.