eșantionaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EȘANTIONÁJ, eșantionaje, s. n. (Rar) Eșantionare. [
Pr.:
-ti-o-] – Din
fr. échantillonnage.eșantionaj (Dicționar de neologisme, 1986)EȘANTIONÁJ s.n. Eșantionare. [Pron.
-ti-o-. / < fr.
échantillonnage].
eșantionaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)EȘANTIONÁJ s. n. 1. serie de eșantioane. 2. eșantionare. (< fr.
échantillonnage)
eșantionaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EȘANTIONÁJ, eșantionaje, s. n. (Rar) Eșantionare. [
Pr.:
-ti-o-] — Din
fr. échantillonnage.