eŭristic - explicat in DEX

euristic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. (Rar) Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

euristic (Dicționar de neologisme, 1986)
EURÍSTIC, -Ă adj. (Despre procedee metodologice) Care duce prin întrebări la descoperirea unor adevăruri noi. [Pron. e-u-. / < fr. euristique].

euristic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EURÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la euristică. ◊ (despre procedee metodologice) care, prin întrebări, duce la descoperirea unor adevăruri noi. II. s. f. metodă de studiu și de cercetare prin descoperire; arta de a duce o dispută în scopul de a descoperi adevărul. (< fr. euristique)

euristic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj. 1. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

euristic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eurístic (e-u-) (care servește la descoperire) adj. m., pl. eurístici; f. eurístică, pl. eurístice

euristic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] — Din fr. euristique.

eŭristic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*eŭrístic, -ă adj. (d. vgr. eurisko, găsesc). Care-l face pe elev să afle adevăru răspunzînd întrebărilor.