eudiometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EUDIOMÉTRU, eudiometre, s. n. Aparat alcătuit dintr-un tub de sticlă gradat, cu doi electrozi de platină, folosit la analiza volumetrică a gazelor sau la sinteza anumitor substanțe gazoase cu ajutorul descărcărilor electrice. [
Pr.:
e-u-di-o-] – Din
fr. eudiomètre.eudiometru (Dicționar de neologisme, 1986)EUDIOMÉTRU s.n. (
Fiz.) Aparat folosit la analiza volumetrică a gazelor și la sinteza, sub influența unei descărcări electrice, a diverselor corpuri gazoase. [Pron.
e-u-di-o-. / < fr.
eudiomètre, cf. gr.
eudia – timp frumos,
metron – măsură].
eudiometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)EUDIOMÉTRU s. n. aparat folosit la analiza volumetrică a gazelor și la sinteza, sub influența unei descărcări electrice, a diverselor corpuri gazoase. (< fr.
eudiomètre)
eudiometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eudiométru (aparat pentru eudiometrie)
(e-u-di-o-me-tru) s. n.,
art. eudiométrul; pl. eudiométreeudiometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EUDIOMÉTRU, eudiometre, s. n. Aparat electric alcătuit dintr-un tub de sticlă gradat, cu doi electrozi de platină, folosit la analiza volumetrică a gazelor sau la sinteza anumitor substanțe gazoase cu ajutorul descărcărilor electrice. [
Pr.:
e-u-di- o-]
— Din
fr. eudiomètre.eŭdiometru (Dicționaru limbii românești, 1939)*eŭdiométru n., pl.
e (vgr.
eúdios, senin, liniștit,
eudía, seninătate, liniște, și
metron, măsură).
Fiz. Un instrument p. analiza orĭ sinteza aeruluĭ și a altor gazurĭ:
eŭdiometru cu mercur.