ezitare - explicat in DEX

ezitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EZITÁRE, ezitări, s. f. Faptul de a ezita; șovăială, nehotărâre, codeală, codire. – V. ezita.

ezitare (Dicționar de neologisme, 1986)
EZITÁRE s.f. Faptul de a ezita; șovăială, nehotărâre. [< ezita].

ezitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ezitáre s. f., g.-d. art. ezitắrii; pl. ezitắri

ezitare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EZITÁRE, ezitări, s. f. Faptul de a ezita; șovăială, nehotărâre, codeală, codire. — V. ezita.