ezitant - explicat in DEX

ezitant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EZITÁNT, -Ă, ezitanți, -te, adj. Care ezită; șovăitor, nehotărât. – Din fr. hésitant.

ezitant (Dicționar de neologisme, 1986)
EZITÁNT, -Ă adj. (Rar) Șovăitor, nehotărât. [Cf. fr. hésitant].

ezitant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EZITÁNT, -Ă adj. care ezită; șovăitor, nehotărât. (< fr. hésitant)

ezitant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ezitánt, -ă adj. (fr. hésitant). Care ezită.

ezitant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ezitánt adj. m., pl. ezitánți; f. ezitántă, pl. ezitánte

ezitant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EZITÁNT, -Ă, ezitanți, -te, adj. Care ezită; șovăitor, nehotărât. — Din fr. hésitant.