exultație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXULTÁȚIE, exultații, s. f. Exultare. [
Pr.:
eg-zul-] – Din
fr. exultation.exultație (Dicționar de neologisme, 1986)EXULTÁȚIE s.f. Exultare, chiuit de bucurie. [Gen.
-iei, var.
exultațiune s.f. / < fr.
exultation].
exultație (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXULTÁȚIE s. f. exultare; exultanță. (< fr.
exultation)
exultație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exultáție [
x pron. gz]
(-ți-e) s. f.,
art. exultáția (-ți-a), g.-d. art. exultáției; pl. exultáții, art. exultáțiile (-ți-i-)exultație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXULTÁȚIE, exultații, s. f. Exultare. [
Pr.:
eg-zul-] — Din
fr. exultation.