exulta - explicat in DEX

exulta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare.

exulta (Dicționar de neologisme, 1986)
EXULTÁ vb. I. intr. A simți, a manifesta o mare bucurie, a fi extrem de bucuros. [P.i. exúlt. / < fr. exulter, cf. lat. exsultare].

exulta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXULTÁ vb. intr. a manifesta o mare bucurie, a fi extrem de fericit. (< fr. exulter, lat. exultare)

exulta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă

exultà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
exultà v. a tresări de bucurie.

exulta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] — Din fr. exulter, lat. exsultare.