exultant - explicat in DEX

exultant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXULTÁNT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultant.

exultant (Dicționar de neologisme, 1986)
EXULTÁNT, -Ă adj. Care exultă, foarte vesel. [Cf. fr. exultant].

exultant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXULTÁNT, -Ă adj. care exultă. (< fr. exultant)

exultant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exultánt [x pron. gz] adj. m., pl. exultánți; f. exultántă, pl. exultánte

exultant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXULTÁNT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] — Din fr. exultant.