exulcerație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXULCERÁȚIE, exulcerații, s. f. (
Med.) Ulcerație superficială, ușoară. – Din
fr. exulcération.exulcerație (Dicționar de neologisme, 1986)EXULCERÁȚIE s.f. Ulcerație superficială ușoară. [Gen.
-iei. / < fr.
exulcération].
exulcerație (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXULCERÁȚIE s. f. ulcerație superficială, ușoară. (< fr.
exulcération)
exulcerație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!exulceráție (e-xul-, -ți-e/ex-ul-) s. f.,
art. exulceráția (-ți-a), g.-d. art. exulceráției; pl. exulceráții, art. exulceráțiile (-ți-i-)exulcerație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXULCERÁȚIE, exulcerații, s. f. (
Med.) Ulcerație superficială, ușoară. — Din
fr. exulcération.