expresiv - explicat in DEX

expresiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXPRESÍV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care arată ceva în mod viu, plastic, elocvent, grăitor, sugestiv. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere stări interioare. – Din fr. expressif.

expresiv (Dicționar de neologisme, 1986)
EXPRESÍV, -Ă adj. Care exprimă ceva plastic, viu; sugestiv, elocvent. ♦ (Despre opere artistice) Care evocă imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă puternic stări sufletești interioare. [Cf. fr. expressif].

expresiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXPRESÍV, -Ă adj. 1. care exprimă ceva în mod viu, plastic; sugestiv, elocvent. ◊ (despre opere literare, artistice) care evocă în imagini vii. 2. (despre ochi, față) care reflectă puternic stări interioare. (< fr. expressif)

expresiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*expresív, -ă adj. (d. expres; fr. expressif). Care are multă expresiune: ochĭ expresivĭ, gesturĭ expresive. Adv. În mod expresiv.

expresiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
expresív adj. m., pl. expresívi; f. expresívă, pl. expresíve

expresiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
expresiv a. 1. care exprimă bine ce vrea să spuie: gesturi expresive; 2. care depinge cu vioiciune o intențiune, un sentiment: fizionomie expresivă.

expresiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXPRESÍV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care exprimă plastic, sugestiv, elocvent gândirea, sentimentele. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere stări interioare. — Din fr. expressif.