explicit - explicat in DEX

explicit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabile independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus.

explicit (Dicționar de neologisme, 1986)
EXPLICÍT, -Ă adj. (adesea adv.) Exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Mat.; despre funcții) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabile independente. [< fr. explicite].

explicit (Dicționar de neologisme, 1986)
EXPLICÍT s.n. Notă, însemnare la sfârșitul manuscriselor antice și medievale, în care se menționează titlul și autorul lucrării, precum și alte informații în legătură cu manuscrisul respectiv. [Pl. -te, -turi. / < lat. t. explicit < lat. explicitus est liber – cartea s-a terminat].

explicit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXPLICÍT, -Ă adj. 1. (și adv.) exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. 2. (mat.; despre relația dintre variabile) care definește o funcție. (< fr. explicite, lat. explicitus)

explicit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*explícit, -ă adj. (lat. explicitus, var. din explicatus). Lămurit, clar. Adv. Lămurit. – Ob. -cít (după fr.).

explicit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
explicít adj. m., pl. explicíți; f. explicítă, pl. explicíte

explicit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
explicit a. formal exprimat: promisiune explicită. ║ adv. în termeni clari.

explicit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente. — Din fr. explicite, lat. explicitus.