explicator(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) EXPLICATÓR, -OÁRE, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator, -oris.
explicator(Dicționaru limbii românești, 1939) *explicatór, -oáre adj. Care explică.
explicator(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) explicatór (înv.) adj. m., pl. explicatóri; f. sg. și pl. explicatoáre
explicator(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) explicator m. cel ce explică.
explicator(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) EXPLICATÓR, -OÁRE,explicatori, -oare, adj. (Înv.) Explicativ. — Din fr. explicateur, lat. explicator.